Medierea presupune negocieri între părțile opuse, gestionate de o terță parte, independentă și imparțială. O condiție prealabilă pentru procedură este absența oricărui interes al părții neutre la mediere în altceva decât ajungerea la un acord reciproc care să satisfacă cerințele ambelor părți.
Procedura de mediere, ca metodă alternativă de soluționare a litigiilor apărute între cele două părți cu participarea unui mediator, este o modalitate eficientă de soluționare a litigiilor și conflictelor.
Totodată, procedura de mediere poate fi numită doar pe bază voluntară și nu poate fi numită în mod obligatoriu.
Cu participarea unui mediator (intermediar), părțile la mediere ajung la un acord voluntar pentru a lua o decizie reciproc avantajoasă. Se poartă negocieri între părțile care contribuie la realizarea acestui acord. Sarcina mediatorului în mediere este să identifice punctele cheie ale conflictului și să găsească modalitățile cele mai raționale de a-l rezolva.
Este important de reținut că, în contextul medierii, numai părțile însele pot lua decizia de a pune capăt disputelor existente în condiții reciproc acceptabile. Mediatorul nu are autoritatea de a pune capăt litigiului, în plus, mediatorul nu poate lua decizii în mod independent în litigii.
Apelarea la serviciile unui intermediar în astfel de cazuri este condiționată de necesitatea participării unei părți imparțiale care să ajute părțile în conflict să se înțeleagă și să încheie un acord de soluționare. În plus, în cadrul procedurii de mediere, mediatorul este împuternicit să asiste la căutarea unor condiţii satisfăcătoare prin care să fie posibilă soluţionarea litigiului.
Medierea limitează sever drepturile și obligațiile mediatorului atât în timpul, cât și după procedură. În cadrul medierii, mediatorul nu își asumă funcția de examinare a probelor disponibile, nu evaluează legitimitatea pretențiilor individuale. Mediatorul oferă doar condiții suficiente pentru obținerea înțelegerii reciproce, identifică și promovează implementarea de soluții eficiente la problemă care să se potrivească tuturor participanților.
Principiile de bază ale medierii
În conformitate cu legislația Republicii Moldova, există câteva principii obligatorii ale medierii.
- Participarea voluntară la mediere. În cadrul medierii, condițiile procedurii diferă de cele care caracterizează litigiul. Ambele părți intră în procesul de mediere pe bază de voluntariat, iar rolul mediatorului este determinat în condiții de liberă alegere. Niciunul dintre participanții la mediere nu are dreptul de a forța vreo parte să participe la procedură. Orice parte poate refuza să participe la mediere fără a furniza un motiv. Manifestările acestui principiu sunt, de asemenea, de comun acord atunci când se iau anumite decizii. În orice moment în timpul medierii, o parte are dreptul de a refuza continuarea negocierilor. Chiar înainte de începerea medierii, mediatorul precizează fără îndoială caracterul voluntar al participării.
- Egalitatea absolută între părți. Conceptul de mediere exclude existența oricăror avantaje pentru oricare dintre părți. Părțile au drepturi egale în ceea ce privește exprimarea unei opinii individuale, stabilirea ordinii de zi a negocierilor, evaluarea acceptabilității deciziilor și condițiilor înainte de încheierea unui acord.
- Poziția neutră a mediatorului. În timpul medierii, mediatorul menține o atitudine imparțială față de ambele părți, oferind fiecăreia dintre ele drepturi egale de a participa la negocieri. Dacă există o prejudecată față de oricare dintre părți și dificultăți în menținerea unei poziții neutre fără posibilitatea de a scăpa de aprecierile emoționale, mediatorul este scos de la reglementarea ulterioară a procedurii de mediere.
- Confidentialitatea procedurii de mediere. Absolut tot ceea ce se discută sau se spune în cadrul medierii nu depășește procedura. Drepturile și obligațiile mediatorului nu îi permit acestuia să participe la procedurile judiciare, în calitate de martor. Dacă cauza este dusă în judecată, mediatorul nu este chemat să depună mărturie și nu poate dezvălui informațiile obținute în cadrul procedurii de mediere. O excepție este disponibilitatea permisiunii speciale din partea participantului la mediere, căruia i s-au furnizat informații specifice în timpul procedurii.
Aceste principii de mediere sunt obligatorii pentru fiecare parte și sunt garantate participanților.
Când medierea poate rezolva un litigiu?
Procedura de mediere poate fi utilizată pentru soluționarea litigiilor de diferite categorii și calificări.
- Decurgând din infracţiuni cu caracter civil.
Procedura medierii este utilizată pentru soluționarea litigiilor legate de afaceri, economice și alte domenii de activitate. - Survenite ca urmare a încălcării raporturilor de muncă dintre angajator și fostul, actual și potențial angajat.
- Decurgând din raporturi juridice de familie. Participanții la mediere în acest caz pot fi soții, copii minori și adulți, părinți, alți membri ai familiei.
- Ia naștere în cadrul unor raporturi juridice de altă natură, sub rezerva clasificării acestora de către Legislația Republicii Moldova
Lista cazurilor în care utilizarea medierii nu este posibilă:
- Apariția unui conflict colectiv de muncă.
- Apariția litigiilor în cadrul raporturilor juridice menționate mai sus, cu condiția ca drepturile și interesele terților care nu participă la mediere, sau interesele publice, sunt afectate sau susceptibile de a fi afectate.
Dacă disputa este examinată de o instanță de jurisdicție generală sau de o instanță de arbitraj, medierea nu este interzisă.
Ținând cont de obligația judecătorului de a asista la împăcarea părților, recomandarea procedurii de mediere la etapa pregătirii cauzei spre judecarea în instanță este prevăzută de legislația în vigoare. Judecătorul poate și ar trebui să sfătuiască părțile să apeleze la mediatori, inclusiv un mediator, pentru a media și să explice beneficiile și consecințele acestui lucru.
